HIDROFÍTĂ adj., s.f. (Plantă) care crește în apă (dulce sau sărată). [< fr. hydrophyte, cf. gr. hydor – apă, phyton – plantă]. Vezi definitia »

GRÁPĂ s. f. inflorescență în formă de ciorchine. (< fr. grappe) Vezi definitia »

CVINTADÉCIMĂ s.f. (Muz.) Interval de două octave. ♦ Treapta a cinsprezecea a unui interval dat. [Var. cuintadecimă s.f. / cf. lat. quintadecima]. Vezi definitia »

dulúță s. f. – (În expresia a fugi duluță) A fugi iute. Origine necunoscută. După Șeineanu, Chien, 258 și Pușcariu, Dimin., 77, de la dulău „cîine”. Pascu, Beiträge, 40, pleacă de la vb. a tuli „a fugi” pentru a forma un dim. *tuluță. În sfîrșit, Scriban îl consideră un vocativ, de la un nume Duluță care nu apare. Stabilirea unui etimon este și mai dificilă dacă se are în vedere că nu se cunoaște valoarea exactă a cuvîntului. Ar putea fi o der. umoristică de la du-l (cf. ia-l și du-l), cu suf. dim. -uță. Vezi definitia »

PITÚRĂ s. f. vopsea specială pe bază de ulei sau rășini, pentru nave. (< it. pittura) Vezi definitia »