TRIPLOPÍE s. f. defect de vedere, constând din a vedea întreit imaginea aceluiași obiect. (< fr. triplopie) Vezi definitia »

ANOPROCTÍE s. f. anus artificial. (< ano- + -proctie) Vezi definitia »

LEUCOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament constând în a provoca leucocitoza prin acțiunea unei substanțe chimice. [Pron. le-u-, gen. -iei. / < fr. leucothérapie, cf. gr. leukos – alb, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

IHTIOLATRÍE s. f. adorație a peștilor. (< ihtio- + -latrie) Vezi definitia »

PLANIMETRÍE s. f. 1. Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan (I 7) a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața pământului. 2. (Astăzi rar) Parte a geometriei care se ocupă cu măsurarea suprafețelor plane; geometrie plană. – Din fr. planimétrie. Vezi definitia »