NEOLOGÍSM s. n. cuvânt nou, împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin mijloace proprii în limba respectivă; (p. restr.) împrumut lexical recent. *accepție nouă a unui cuvânt. (< fr. néologisme) Vezi definitia »

CLOROFORMÍSM s. n. intoxicație cu cloroform. (< fr. chloroformisme) Vezi definitia »

FUNDAMENTALÍSM s. n. 1. Mișcare sau atitudine care atacă orice abatere de la doctrinele și practicile considerate esențiale într-un sistem religios, politic, educativ etc. 2. (Pol.) Conservatism extrem. (cf. fr. fondamentalisme, engl. fundamentalism) [și GDLC, MW, TLF] Vezi definitia »

EMOTIVÍSM s.n. Școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță. [Cf. fr. émotivisme]. Vezi definitia »

BALZACIANÍSM s. n. Ceea ce este specific operei balzaciene; tendință de a prelua și cultiva teme, motive etc. balzaciene. [Pr.: -ci-a-] – Balzacian + suf. -ism. Vezi definitia »