MAGNETÍSM s. n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ◊ Magnetism terestru (sau pământesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. Magnetism animal = fluid universal care ar străbate toate corpurile însuflețite și care s-ar transmite (în anumite condiții) de la om la om; concepție și ansamblu de procedee terapeutice bazate pe proprietățile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. – Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus. Vezi definitia »

NEOLOGÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt nou împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin mijloace proprii în limba respectivă; (p. restr.) împrumut lexical recent. [< fr. néologisme, cf. gr. neos – nou, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

CROMÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu crom. – Crom + suf. -ism. Vezi definitia »

ANTIFASCÍSM s.n. Mișcare politică îndreptată împotriva fascismului. [Cf. it. antifascismo, germ. Antifascismus]. Vezi definitia »

DIABOLÍSM s. n. cult al diavolului. (< fr. diabolisme) Vezi definitia »