ETEROGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Anomalie organică; eterogenie. 2. Teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern, cauzele acestor schimbări rămânând cu totul de neînțeles. [Var. heterogeneză s.f. / < fr. hétérogenèse, cf. gr. heteros – altul, genesis – naștere]. Vezi definitia »

curătúră² s.f. (reg.) vas în care curge vinul; curătoare. Vezi definitia »

CENTÉZIMĂ s.f. (Fin.) Dobândă de unu la sută pe lună. [< fr. centésime]. Vezi definitia »

POSTÉUCĂ, posteuci, s. f. (Pop.) Lemn scurt și gros cu care se ridică și se sprijină osia roții carului în timp ce se unge. – Din bg., rus. podstavka, ucr. pidstavka. Vezi definitia »

PRĂȘITÚRĂ, prășituri, s. f. (Pop.) 1. Prășit¹. 2. Ogor prășit². 3. (Cu sens colectiv) Buruienile și gunoiul adunate de pe un teren care a fost prășit. – Prăși + suf. -tură. Vezi definitia »