1. Populatie indo-europeana asezata la inceputul mileniului 2 i.Hr. in Pelopones si Beotia, unde a dat nastere infloritoarei civilizatii miceniene, corespunzatoare epocii bronzului (mileniul 3-2 i.Hr.); una dintre cele patru ramuri ale vechilor greci. 2. Denumire generala a vechilor triburi grecesti la Homer. Vezi definitia »

CLONÍE s.f. (Rar) Clonus. [< fr. clonie]. Vezi definitia »

COPROSTAZÍE s.f. (Med.) Constipație cauzată de neexpulzarea materiilor fecale din intestin; coprostază. [Gen. -iei. / < fr. coprostasie, cf. gr. kopros – excrement, stasis – oprire]. Vezi definitia »

MONOSEMÍE s.f. Monosemantism. [Cf. fr. monosémie]. Vezi definitia »

ABLÁȚIE, ablații, s.f. 1. Proces de pierdere a gheții prin topire, evaporare sau prin ruperea bucăților de gheață din fruntea ghețarului, sub formă de gheață moartă. 2. Proces de îndepărtare a materialelor fine de la suprafața scoarței terestre, prin intermediul agenților externi geomorfologici (apă, vânt, gheață etc.). – [Sursa: M. Ielenicz și colaboratorii, 1999, Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București] Vezi definitia »