răblușág, răblușáguri, s.n. (reg.) jaf, hoție. Vezi definitia »

XILOFÁG, -Ă adj. (Despre insecte) Care sapă galerii în lemn, hrănindu-se cu acesta; a cărei larvă sapă galerii în lemn. [< fr. xylophage, cf. gr. xylon – lemn, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

meleág (meleáguri), s. n. – Loc, regiune, împrejurime. Mag. mellék (Tiktin; Candrea). Par echivoce interpretările lui Cihac, II, 196 (din sb. miljak „proprietate”) și ale lui Lokotsch 1509 (din tc. mülük). Se folosește mai ales la pl. Vezi definitia »

EURIFÁG, -Ă adj. (despre organisme) cu hrană variată. (< germ. euryphag) Vezi definitia »

PROFÁG s. m. bacteriofag atenuat care trăiește în simbioză cu o bacterie, putând recăpăta brusc virulență. (< fr. prophage) Vezi definitia »