CONSISTÉNȚĂ, consistențe, s. f. Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din fr. consistance. Vezi definitia »

NEOGLICOGENÉZĂ s. f. formare de glucoză din proteine sau lipide. (< fr. néoglycogenèse) Vezi definitia »

bermúdă s. f., g.-d. art. bermúdei; pl. bermúde Vezi definitia »

BUTÍSĂ, butise, s. f. Pavea de piatră, mai lungă decât pavelele obișnuite, folosită la încheierea pavajelor și la obținerea alternanței regulate a rosturilor. – Din fr. boutisse. Vezi definitia »

CONTRAPARTÍDĂ s. f. dublură a unui registru, ținută pentru verificare. (după fr. contrepartie) Vezi definitia »