Definita cuvantului progenitură
PROGENITÚRĂ s. f. vlăstar, urmaș, odraslă, pui al unui animal. (< fr. progéniture)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu progenitură
învălmășitúră s.f. (înv.) învălmășeală, învălmășie. Vezi definitia »
PETROGLÍFĂ s. f. 1. rocă șlefuită grosolan pe cale naturală sau rudimentar sculptată manual. 2. desen incizat pe o rocă. (< fr. pétroglyph) Vezi definitia »
UROLITIÁZĂ s. f. litiază a căilor urinare. (< germ. Urolithiasis) Vezi definitia »
MICORÍZĂ s.f. (Biol.) Conviețuire stabilă între anumite ciuperci și rădăcinile plantelor superioare. [< fr. mycorhise, cf. gr. mykes – ciupercă, rhiza – rădăcină]. Vezi definitia »
BĂRBIÚȚĂ, bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] – Bărbie +suf. -uță. Vezi definitia »