METEÓR s.m. 1. Nume dat fenomenelor meteorologice (fulgere, trăsnete, ploaie, rouă etc.). 2. Punct luminos care apare noaptea pe cer și se deplasează cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. 3. Telegramă care conține date meteorologice. [Pron. -te-or. / < fr. météore, it. meteora, germ. Meteor, cf. gr. meteoros – prezent în aer]. Vezi definitia »

stropolitór, stropolitóri, s.m. (reg.) persoană care servește la mesele de nuntă. Vezi definitia »

VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem. Vezi definitia »

ASIMILÁTOR, -OÁRE, asimilatori, -oare, adj. Care asimilează. – Asimila + suf. -tor. Vezi definitia »

rotisor s. n. sg. (intl.) metodă de anchetă constând în legarea celui anchetat în poziție ghemuită, cu picioarele în sus, pentru a fi bătut la tălpi. Vezi definitia »