RADICÁL, -Ă, radicali, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. De bază, fundamental, esențial. ♦ (Adverbial) Din temelie, cu desăvârșire, complet. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adânci, acțiuni hotărâtoare; schimbări fundamentale. II. S. m. 1. (Mat.) Rădăcină. ♦ Simbolul matematic care exprimă o extragere de rădăcină. ◊ (Mat.; în sintagmele) Axă radicală = locul geometric al punctelor din plan care au aceeași putere față de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care unește centrele cercurilor. Plan radical = locul geometric al punctelor din spațiu având aceeași putere față de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. (Chim.) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într-o reacție chimică și care se comportă ca un element unic. 3. (Lingv.) Rădăcină. – Din fr. radical, germ. Radikal. Vezi definitia »

SECVENȚIÁL, -Ă, secvențiali, -e, adj. Referitor la secvență, care se împarte în secvențe. [Pr.: -ți-al] – Din fr. séquentiel. Vezi definitia »

CROMOZOMIÁL, -Ă adj. v. cromozomal. Vezi definitia »

EQUATORIÁL, -Ă adj. v. ecuatorial. Vezi definitia »

ORGANIZAȚIONÁL, -Ă adj. Referitor la organizare, de organizare; referitor la organizarea politică. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. organisationnel]. Vezi definitia »