ȚIFLITÓR, -OÁRE, țiflitori, -oare, adj. (Pop.; despre sunete, voce etc.) Ascuțit, șuierător. ♦ (Despre vietăți) Care scoate sunete ascuțite. – Din țivli + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

INTEGRATÓR, -OÁRE I. adj. care integrează, armonizează diverse elemente într-un ansamblu unitar. II. s. n. mașină de calcul pentru rezolvarea integralelor, a ecuațiilor diferențiale etc. III. s. m. f. cel care lucrează la această mașină. (< fr. intégrateur) Vezi definitia »

nor (nóri), s. m. – Masă de vapori, de picături de lichid, de fum etc. aflate în suspensie în atmosferă. – Var. (Mold.) nour, (Olt.) noor, (Banat) nuor, nuvăr, (înv.) nuar. – Mr. nior, năur, megl. nor, istr. n(u)or. Lat. nūbĭlus (Pușcariu 1189; Candrea-Dens., 1240; REW 5975), cf. it. nuvolo, prov. nivol, cat. nuvol, sp. (nube), astur. nublo. Baza *nibulum (Pascu, Beiträge, 18) nu pare necesară. Conservarea lui ou, oo în var. se datorează, poate, prezența lui r (Graur, BL, III, 53). – Der. no(u)ros, adj. (înnorat); (î)no(u)ra, vb. (a se acoperi cu nori); nourată, s. f. (oaie cu lînă gri). Vezi definitia »

BOR² s.n. Marginea ieșită în afară a unei pălării. [Pl. -ruri. / < fr. bord]. Vezi definitia »

OMNIVÓR, -Ă adj. 1. (despre organisme) care se hrănește atât cu substanțe animale cât și vegetale. 2. (despre un regim alimentar) din elemente animale și vegetale. (< fr. omnivore) Vezi definitia »