PLANTATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă de plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. 2. proprietar al unei plantații (2). II. s. n. unealtă baston, la săparea gropilor în care se introduc puieții. ◊ utilaj pentru plantarea mecanizată a minelor. III. s. f. mașină de plantat. (< planta + -tor) Vezi definitia »

INSPÉCTOR, -OÁRE s. m. f. cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< fr. inspecteur, lat. inspector) Vezi definitia »

DEFAZÓR, defazoare, s. n. (Elt.) Cvadripol care introduce un defazaj anumit între semnalul de la ieșire și cel de la intrare. – Din fr. déphaseur. Vezi definitia »

LATINIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care latinizează. [< latiniza + -tor]. Vezi definitia »

PURJÓR, purjoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru operația de purjare. – Din fr. purgeur. Vezi definitia »