Definita cuvantului moratoriu
MORATÓRIU, -IE, moratorii, s. n., adj. 1. S. n. Amânare pe o anumită perioadă a plății datoriilor unui debitor, acordată de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente, stabilită prin lege, pe un anumit timp. 2. Adj. Care ține de moratoriu (1), privitor la un moratoriu; care acordă un termen de plată (amânat). ◊ Dobânzi moratorii = dobânzile pe care urmează să le plătească cineva de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor. Daune moratorii = despăgubiri care se acordă creditorului în caz de întârziere de plată a unei obligații și care se calculează din momentul trimiterii somației. – Din it. moratorio, lat. moratorium, germ. Moratorium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu moratoriu
SFECLÍU, -ÍE, sfeclii, adj. (Pop.) Care este de culoarea rădăcinii de sfeclă. – Sfeclă + suf. -iu. Vezi definitia »
ARTIFÍCIU s.n. 1. Mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate, procedeu meșteșugit. ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă. 2. (La pl.) Compoziție de materii ușor inflamabile, care prin aprindere produc efecte luminescente variate. [Pron. -ciu. / < it. artificio, lat. artificium < ars – artă, facere – a face, cf. fr. artifice]. Vezi definitia »
liúliu interj. – (Mold., Trans.) Interjecție alintătoare în cîntecele de leagăn. Creație spontană, cf. rut. ljuli-ljuli (Berneker 759; Scriban). – Der. liuliuț, s. n. (Maram., leagăn); lului, vb. (a adormi cu cîntece de leagăn), pare o creație inventată de N. Crainic. Vezi definitia »
CAZACLÍU, cazaclii, s. m. (Înv.) Negustor cazac care făcea negoț cu vinuri, cu blănuri etc. între Ucraina și Moldova. – Din tc. kazakli. Vezi definitia »
DEROGATÓRIU, -IE adj. care derogă. (< fr. dérogatoire, lat. derogatorius) Vezi definitia »