MÁXIM s.n. Maximum. // s.f. (Mat.) Valoarea cea mai mare într-un interval a unei variabile sau a unei funcții. ♦ (Met.) Centru de înaltă presiune atmosferică. [< lat., fr. maximum]. Vezi definitia »

MEZENCHÍM, mezenchime, s. n. Țesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate înglobate într-o substanță omogenă și din care se formează ulterior vasele sangvine și limfatice, țesutul conjunctiv etc. – Din fr. mésenchyme. Vezi definitia »

ILUSTRÍSIM adj. (Rar) Prealuminat, preailustru (titlu de onoare dat de obicei conducătorilor bisericii în unele țări, în special papei). [Cf. fr. illustrissime, it. illustrissimo]. Vezi definitia »

PROZENCHÍM s.n. (Biol.) Țesut fals rezultat din împletirea hifelor miceliene. [Cf. it. prosenchima, germ. Prosenchym < gr. pros – înainte, enchyma – amestec]. Vezi definitia »

DIDÍM, -Ă adj. (bot.; despre organe) din doi lobi dispuși simetric de fiecare parte a liniei mediane. (< fr. didyme, gr. didimos, geamăn) Vezi definitia »