apél (apéluri), s. n. – 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv. – 2. Recurs. Fr. appel. Sensul 1 este termen școlăresc și militar; sensul 2 și der. săi sînt termeni juridici. – Der. apela, vb. (a face recurs); apelabil, adj.; apelant, s. m.; apelați(un)e, s. f. (chemare, denumire; apel, recurs); apelativ, adj. Vezi definitia »

GALACTOCÉL s. n. chist mamar cu conținut lactescent. (< fr. galactocèle) Vezi definitia »

BATÉL s.n. Vaporaș. (din it. battello) Vezi definitia »

ȘOIMÉL, șoimei, s. m. (Rar) Șoimuleț. – Din șoim + suf. -el. Vezi definitia »

JAVÉL s. n. apă de ~ = soluție apoasă de hipoclorit de sodiu, folosit ca dezinfectant. (< fr. /eau de/ Javel) Vezi definitia »