POÉM s.n. 1. Creație epică în versuri de proporții mari, în care se povestesc fapte mărețe săvârșite de personaje însuflețite de sentimente nobile. 2. Operă literară în proză, care are ritm de poezie. 3. Lucrare instrumentală de construcție liberă, de obicei cu caracter liric sau narativ. ♦ Poem simfonic = piesă simfonică pentru orchestră, având la bază un text literar. [Pron. po-em, var. poemă s.f. / cf. fr. poème, lat. poema, gr. poiema < poein – a face]. Vezi definitia »

SEMÉM s. n. (lingv.) unitate semantică având drept corespondent formal lexemul, dintr-un ansamblu de seme. (< fr. sémème) Vezi definitia »

năém, năémuri, s.n. (adv. și reg.) plată; chirie. Vezi definitia »

EPIFONÉM s.n. Exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. [< fr. épiphonème, cf. gr. epi – peste, phonein – a vorbi]. Vezi definitia »

MIXEDEM Formă tipică a hipotiroidiei la adult, caracterizată prin infiltrație mucoidă a pielii și mucoaselor. Mixedemul circumscris este o infiltrație cu mucopolizaharide, de cauză tiroidiană sau hipofizară (deficit de TSH). Mixedemul postoperator apare după ablația chirurgicală a tiroidei. Sursa: Dicționar de medicină Oxford, ediția a 6-a, editura BIC ALL Vezi definitia »