APOFÍZĂ s.f. 1. (Anat.) Parte proeminentă a unui os. ♦ (Bot.) Partea terminală, vizibilă, a solzului seminal la corpurile mature. 2. Ramură secundară a unei roci eruptive. 3. Mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. [< fr. apophyse, cf. gr. apophysis – excrescență]. Vezi definitia »

OBLOJEÁLĂ, oblojeli, s. f. (Pop.) Cataplasmă, compresă; pansament. [Pl. și: oblojele] – Obloji + suf. -eală. Vezi definitia »

ARIPIOÁRĂ, aripioare, s. f. Diminutiv al lui aripă. ♦ (Iht.) Înotătoare. ♦ Parte mobilă a unei aripi de avion, care servește pentru comandă și control. – Aripă + suf. -ioară. Vezi definitia »

PIOBACILÓZĂ s. f. infecție provocată de un bacil piogen la porci și la rumegătoare. (< fr. pyobacillose) Vezi definitia »

ízlă, ízle, s.f. (reg.) 1. scânteie. 2. obiect mic de tot. Vezi definitia »