HAMBÁR, hambare, s. n. 1. Magazie în care se păstrează diferite produse agricole, în special cereale; grânar, jitniță. ♦ Magazie mică (în podul morii) în care se toarnă cerealele date ca plată pentru măcinat. 2. (Reg.) Ladă mare de lemn, în care se păstrează făina, mălaiul sau cerealele. 3. Loc pe un vapor unde se depozitează mărfurile transportate; cală. [Var.: ambár s. n.] – Din magh. hambár, bg. hambar. Vezi definitia »

GEOSTAȚIONÁR, -Ă adj. (despre sateliți artificiali) care se rotește o dată cu Pământul. (< fr. géostationnaire, engl. geostationary) Vezi definitia »

PANTOFÁR, pantofari, s. m. Persoană care face ori repară pantofi sau orice fel de încălțăminte; cizmar; negustor sau vânzător de încălțăminte. – Pantof + suf. -ar. Vezi definitia »

țânțar, țânțari s. m. 1. (intl.) informator, denunțător. 2. aromân. Vezi definitia »

MENSÁR s. m. nume dat unor magistrați romani, care, în timpuri de mare lipsă de bani pe piață, erau însărcinați să împrumute bani acelora care puteau oferi un gaj. (< lat. mensarius) Vezi definitia »