PROTUBERÁNȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. ◊ (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ♦ (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia]. Vezi definitia »

MAHALAGIOÁICĂ, mahalagioaice, s. f. Femeie care trăiește într-un cartier mărginaș, la periferia orașelor; p. ext. femeie de rând, cu apucături vulgare, care se ceartă și bârfește; mahalagiță, țață. – Mahalagiu + suf. -oaică. Vezi definitia »

a face bătături în palmă expr. (iron.) a se masturba. Vezi definitia »

COLINESTERÁZĂ s. f. enzimă care distruge acetilcolina prin hidroliză. (<fr. cholinestérase) Vezi definitia »

DEZOBEDIÉNȚĂ s. f. nesupunere, neascultare; insubordonare. (după fr. désobéissance) Vezi definitia »