SORBÍTĂ s. f. 1. constituent structural al oțelurilor călite și revenite. 2. polialcool care se găsește în unele fructe, folosit la prepararea sorbozei. (< fr. sorbite, germ. Sorbit) Vezi definitia »

HIGROPLÁSMĂ s. f. parte fluidă a citoplasmei. (< fr. hygroplasme) Vezi definitia »

DENTÍSTICĂ s. f. Specialitate a medicinii care se ocupă cu bolile și cu îngrijirea dinților; stomatologie. – Dentist + suf. -ică. Vezi definitia »

AMEȚEÁLĂ, amețeli, s. f. Stare de semileșin, în care omul își pierde simțul echilibrului. – Din ameți + suf. -eală. Vezi definitia »

pritégă, pritégi, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două stinghii puse cruciș la ambele capete ale loitrelor. Vezi definitia »