Definita cuvantului punctuație
PUNCTUÁȚIE s. f. sistem de semne grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de folosire a acestor semne; felul de a le folosi. (după fr. ponctuation)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu punctuație
ENDOCRINÍE s. f. stare patologică, cauzată de dereglarea secreției endocrine. (< fr. endocrinie) Vezi definitia »
FORTIFICÁȚIE s.f. Construcție de apărare făcută din pământ, din piatră, din beton armat etc. care întărește un oraș, o linie de luptă etc. [Gen. -iei, var. fortificațiune s.f. / cf. fr. fortification, lat. fortificatio]. Vezi definitia »
BIOCONVÉRSIE (‹ bio + conversie) s. f. Proces de transformare a unei forme de bioenergie în alta, în cadrul proceselor biologice. Vezi definitia »
BECHÍE s. f. 1. dispozitiv pe care se sprijină coada avionului. 2. apărătoare metalică a elicei unei ambarcații. ◊ proptea care împiedică răsturnarea unei nave naufragiate. (< fr. béquille) Vezi definitia »
ANIZOGAMÍE s. f. heterogamie. (< fr. anisogamie) Vezi definitia »