INVOLÚȚIE s.f. 1. Transformare regresivă a unui organ sau organism. ♦ Revenire a unui organism la starea lui normală; situația unui organ întors înăuntru. 3. (Mat.) Transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși; omografie reciprocă. 4. (Fil.) Trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. (Geol.) Ondulație a unor strate subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. [Gen. -iei, var. involuțiune s.f. / cf. fr. involution, lat. involutio]. Vezi definitia »

INDENTÁȚIE s.f. (Geogr.) Adâncitură, crestătură (a coastei marine). [< fr. indentation]. Vezi definitia »

MICROGLOSÍE s.f. (Med.) Dezvoltare insuficientă a limbii. [Gen. -iei. / < fr. microglossie, cf. gr. mikros – mic, glossa – limbă]. Vezi definitia »

EXPIÁȚIE s. f. expiere. (< fr. expiation, lat. expiatio) Vezi definitia »

GEOGONÍE s. f. geogenie. (< germ. Geogonie) Vezi definitia »