LÍMITĂ s. f. 1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi. ◊ ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ la ~ = în caz extrem. ◊ cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument. 2. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. (< fr. limite, lat. limes, -itis) Vezi definitia »

coșoroábă, coșoroábe, s.f. (reg.) 1. plantă numită și văzdoagă. 2. (la pl.) mere și pere uscate. Vezi definitia »

BOTRIOMICÓZĂ, botriomicoze, s. f. Boală infecțioasă a cailor, caracterizată prin formarea unor tumori asemănătoare cu fibroamele. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. bothryomycose. Vezi definitia »

OOTÉCĂ s.f. (Zool.) Loc în care sunt închise ouăle la insectele ortoptere. [< fr. oothèque]. Vezi definitia »

AGENTÚRĂ, agenturi, s. f. 1. Casă de afaceri în țările capitaliste, condusă de un agent (1); totalitatea afacerilor efectuate de o astfel de casă. 2. Grupare aflată în slujba intereselor unui stat străin sau a unor cercuri financiare ori politice străine, care întreprinde acțiuni de spionaj și urmărește subordonarea economico-politică a statului în care acționează. – Germ. Agentur. Vezi definitia »