CONDIȚIONALÍSM s. n. tendință greșită de a identifica și înlocui cauza cu condițiile în care apar sau există fenomenele. ♦ doctrină potrivit căreia nemurirea sufletului ar fi condiționată de viața de pe pământ. (< fr. conditionnalisme) Vezi definitia »

FACHIRÍSM s. n. ansamblu de fapte în aparență extraordinare, atribuite puterii supranaturale a fachirilor. (< fr. fakirisme) Vezi definitia »

TRANSCENDENTALÍSM s. n. 1. concepție sau atitudine gnoseologică care susține posibilitatea unei cunoașteri apriorice, căutând să determine condițiile unei astfel de cunoașteri. 2. curent filozofic american, printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. (< fr. transcendantalisme) Vezi definitia »

ZOLÍSM s.n. Școala naturalistă a lui Zola, care urmărea să aplice faptelor umane și sociale rigoare științifică. (din fr. zolisme) Vezi definitia »

DEVIAȚIONÍSM s. n. atitudine de deviaționist. (< fr. déviationnisme) Vezi definitia »