DEMORFÍSM s. n. Proces de descompunere și de distrugere a rocilor solide. – Din fr. démorphisme. Vezi definitia »

MANILOVÍSM s. n. atitudine pasivă, placidă față de realitate, care duce la o viață deșartă. (după rus. manilovșcina) Vezi definitia »

ANTINOMÍSM s. n. 1. tendință de negare a legilor sau legalității. 2. (teol.) doctrină care propovăduiește, în numele supremației grației, indiferența față de legi. (< fr. antinomisme, germ. Antinomismus) Vezi definitia »

NEAOȘÍSM, neaoșisme, s. n. 1. Cuvânt sau expresie care are un căutat aspect autohton, arhaic sau popular. 2. Tendință în literatură caracterizată prin abuzul de cuvinte arhaice și populare (rare). [Pr.: nea-o-] – Neaoș + suf. -ism. Vezi definitia »

NEOROMANTÍSM s.n. 1. Curent în literatura modernă universală de la sfârșitul sec. XIX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului. 2. Tendință artistică modernă, care se inspiră din romantism. [Cf. fr. néo-romantisme]. Vezi definitia »