REFLÉX¹, -Ă I. adj. 1. produs în mod spontan; de natura reflexului (II, 1). 2. reflect. II. s. n. 1. rază reflectantă; sclipire, strălucire. 2. (fig.) oglindire, reflectare. 3. reacție a organismului față de un excitant extern sau intern, prin intermediul sistemului nervos, fără intervenția voinței, prin care se reglează relațiile dintre organism și mediu. (< fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex) Vezi definitia »

CONVÉX, -Ă adj. Curbat, bombat în afară. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. convexe, cf. lat. convexus]. Vezi definitia »

SCÓLEX s.n. (Zool.) Partea anterioară a teniei, care poartă organele de fixare. [< fr. scolex]. Vezi definitia »

SÍLEX, (2) silexuri, s. n. 1. Rocă silicioasă foarte dură, de culoare cenușie, gălbuie sau brună. 2. Obiect, instrument făcut din silex (1), care datează din epoca de piatră. – Din fr. silex, lat. silex. Vezi definitia »

PÍREX s. n. Sticlă rezistentă la variații bruște de temperatură, din care se fac mai ales aparate de laborator. – Din fr. pyrex. Vezi definitia »