TRANSMUTÁȚIE s.f. Transformare a unui element chimic în altul, fie prin bombardament cu corpusculi de mare energie, fie pe cale naturală. ♦ (P. ext.) Schimbare, transformare. ♦ Transmutație genetică = schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutație radioactivă = dezintegrare radioactivă. [Gen. -iei. / cf. fr. transmutation, lat. transmutatio]. Vezi definitia »

PSIHOFARMACOLOGÍE s. f. ramură a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor asupra comportamentului psihologic. (< fr. psychopharmacologie) Vezi definitia »

flăcăíe s.f. (înv.) vremea cât un flăcău petrece necăsătorit; celibat. Vezi definitia »

MACRODACTILÍE s. f. dezvoltare exagerată a degetelor. (< fr. macrodactylie) Vezi definitia »

HETEROGONÍE s. f. 1. formarea a două sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al structurii androceului. 2. alternarea între generații cu modalități diferite de reproducere sexuată. (< fr. hétérogonie) Vezi definitia »