odinioáră adv. – 1. Odată. – 2. Demult, în timpuri străvechi. – Var. (înv.) dănăoară, dinăoară; (a)dinioare(a), adineoare(a), adineauri(lea). Lat. de una hora (Tiktin), cu sensul de „o dată”; cf. de două ori (explicație comp. pornindu-se de la rom. a lui de una oară), sugerată de Candrea, pare mai dificilă, căci rom. ar presupune forma redusă a art. f., o în loc de una). Cf. nici odinioară (var. înv. nice dănăoară) „niciodată”, a cărei comp. a fost reprodusă în niciodată. Var. moderne cu sensul „de curînd, acum o clipă”. – Cf. oară. Vezi definitia »

DIAGONÁLĂ s.f. Dreaptă care unește vârfurile opuse ale unui poligon, ale unui poliedru; (curent) bară, grindă etc. pusă în curmeziș. ♦ (Mil.) Curea purtată de-a curmezișul pieptului. ♦ Linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei stații. [< fr. diagonale]. Vezi definitia »

LÚTRĂ s.f. Vidră. [< fr. loutre, lat. lutra]. Vezi definitia »

MIELOFIBRÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune caracterizată printr-o transformare fibroasă a măduvei spinării. [Pron. mi-e-. / < fr. myélofibrose]. Vezi definitia »

EREPSÍNĂ, erepsine, s. f. Ferment al sucului intestinal care ajută la descompunerea protidelor. – Din fr. érepsine. Vezi definitia »