INVOCATÓR, -OÁRE, invocatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o invocație, care invocă. – Invoca + suf. -tor (după fr. invocatoire, invocateur). Vezi definitia »

CUIBUȘÓR, cuibușoare, s. n. Diminutiv al lui cuib; cuibuleț. – Cuib + suf. -ușor. Vezi definitia »

EXTEROCEPTÓR s. m. organ receptor nervos de la suprafața corpului care primește excitații din mediul extern. (< fr. extérocepteur) Vezi definitia »

NĂSUȘÓR, năsușoare, s. n. (Rar) Năsuc. – Nas + suf. -ușor. Vezi definitia »

CUPRINZĂTÓR, -OÁRE, cuprinzători, -oare, adj. Care cuprinde mult; care are un conținut bogat; care conține esențialul. ◊ Expr. Scurt și cuprinzător = a) formulă prin care se arată că o expunere este redusă la esențial; b) fără nici o discuție, categoric, e în zadar să mai lungim vorba. [Var.: coprinzătór, -oáre adj.] – Cuprinde + suf. – ător. Vezi definitia »