AVIATÓR, -OÁRE, aviatori, -oare, s. m. și f. Persoană care pilotează un avion sau care face parte din echipajul unui avion. [Pr.: -vi-a-] – După fr. aviateur. Vezi definitia »

DESCOPERITÓR, -OÁRE, descoperitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o descoperire. – Descoperi + suf. -tor. Vezi definitia »

VOLTIJÓR s.m. Cel care face voltije. ♦ Cal dresat pentru exerciții de voltijă. [< fr. voltigeur]. Vezi definitia »

păstór (păstóri), s. m. – 1. Cioban. – 2. Pastor, prelat. – Megl. păstir, istr. pastor. Lat. pastor (Pușcariu 1284; Candrea-Dens., 1355; REW 6279), cf. prov. pastre, cat., sp., port. pastor. Rezultatul normal ar fi păstore, dar a fost redus la tipul de decl. II, ca în cazul lui păun, tăun etc. (după Pușcariu, trebuie să se pornească de la un lat. *pastorius; după Tiktin, ar fi fost influențat de substantivele în -or). E dubletul lui pastor, s. m. (pastor protestant), din germ. Pastor. Der. păstorel, s. m. (ciobănaș; codobatură galbenă, Motacilla flava); păstori, vb. (a paște vitele, a ciobăni; a păstori o turmă de credincioși); păstorie, s. f. (ocupație de păstor); păstoresc, adj. (de păstor, pastoral); păstorește, adv. (ca un păstor); păstorit, s. n. (creșterea vitelor); păstoriță, s. f. (ciobăniță); păstoricesc, adj. (rar, pastoral, de păstor spiritual); arhipăstor, s. m. (prelat). – Din rom. provine mag. pásztor (Candrea, Elemente, 400). Vezi definitia »

ÎNFRĂȚITÓR, -OÁRE, înfrățitori, -oare, adj. (Rar) Care înfrățește. – Înfrăți + suf. -tor. Vezi definitia »