țăcálă, țăcále, s.f. (reg.) 1. pușcă veche, de vânătoare. 2. obiect uzat, stricat, clopot la gâtul oilor. 3. persoană cicălitoare. Vezi definitia »

PÁLĂ² s.f. Fiecare dintre brațele unei elice de avion și de vapor sau ale unui rotor de mașină. [< fr. pale, cf. lat. pala – lopată]. Vezi definitia »

CALICÓZĂ s. f. pneumoconioză benignă provocată de inhalarea carbonatului de calciu. (< fr. chalicose) Vezi definitia »

susănáncă, susănánce, s.f. (reg.) locuitoare din parte de sus a unui sat sau a unui ținut. Vezi definitia »

MICROSTRUCTÚRĂ s. f. structură a unui obiect, organism, material etc., examinată la microscop. ♦ ~ socială = totalitatea relațiilor (inter)personale și a rețelelor de integrare care definesc existența socială a unui individ. ◊ structură a solului alcătuită predominant din microagregate. (< fr. microstructure) Vezi definitia »