DISTRÚS, -Ă adj. 1. Nimicit, ruinat. 2. (Fig.; despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic și moral. [< distruge]. Vezi definitia »

ÍCTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2. (Muz.) Note puternic accentuate care se găsesc în primele măsuri. 3. (Med.) Stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de cădere; șoc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criză de epilepsie, manifestată prin pierderea bruscă a cunoștinței și prin convulsii. – Din lat., fr. ictus. Vezi definitia »

LÓTUS s. m. 1. plantă acvatică exotică din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, plăcut mirositoare. 2. motiv decorativ frecvent în monumentele egiptene și în artele asiatice, reprezentând un lotus (1). (< fr., lat. lotus) Vezi definitia »

TRÁGUS s. n. proeminență mică a cartilajului pavilionului urechii, înaintea conductului auditiv extern. (< fr. tragus) Vezi definitia »

NISTÁGMUS s.n. (Med.) Mișcare oscilatorie ritmică și involuntară a bulbului ocular. [< fr. nystagmus, cf. gr. nystagmos – oscilație]. Vezi definitia »