SUPÚNERE, supuneri, s. f. Acțiunea de a (se) supune și rezultatul ei. ♦ Respect. ◊ Loc. adv. Cu supunere = umil, smerit, cu respect. – V. supune. Vezi definitia »

INALIENÁRE, inalienări, s. f. (Jur.) Situația, starea a ceea ce este inalienabil, imposibilitate de alienare. [Pr.: -li-e-] – Din fr. inaliénation. Vezi definitia »

OSIFICÁRE, osificări, s. f. Faptul de a se osifica; osteogeneză, osificație. – V. osifica. Vezi definitia »

ESTIMÁRE, estimări, s. f. Acțiunea de a estima și rezultatul ei; evaluare (aproximativă), estimație. – V. estima. Vezi definitia »

FOCALIZÁRE s. f. acțiunea de a focaliza. ◊ concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mișcare; focalizație, focusare. ◊ operația de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea să fie văzută clar. (< focaliza) Vezi definitia »