caramangiu, caramangii s. m. (intl.) hoț de buzunare. Vezi definitia »

AMBULATÓRIU, -IE adj. Care umblă, merge; fără loc stabil, mișcător. ♦ (zool.; despre organe) Care servește la mers. ♦ (despre tratamente) Care nu necesită spitalizare. // s.n. Dispensar pentru consultații și tratamente medicale. [Var. ambulator, -oare adj. / < lat. ambulatorius, cf. fr. ambulatoire]. Vezi definitia »

SCÁNDIU s.n. Element chimic, metal din grupa pământurilor rare care se găsește în natură sub formă de oxid. [Pron. -diu. / < fr. scandium]. Vezi definitia »

caramaníu / caramanlíu adj. m., f. caramaníe / caramanlíe; pl. m. și f. caramaníi / caramanlíi Vezi definitia »

teritoriu sau tară lipsită de independentă politică si economică, guvernata de o alta. Vezi definitia »