Definita cuvantului recunoaștere
RECUNOÁȘTERE s. f. acțiunea de a (se) recunoaște. ◊ (jur.) act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândește o condiție juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie. (< recunoaște)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu recunoaștere
GONFLÁRE, gonflări, s. f. (Livr.) Umflare. – V. gonfla. Vezi definitia »
CIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) cimenta și rezultatul ei. [< cimenta]. Vezi definitia »
AUTOÎNCÂNTÁRE s.f. Automulțumire. [< auto1- + încântare]. Vezi definitia »
RECONSTITUÍRE s.f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei; restabilire; reconstrucție. ♦ (Lingv.) Stabilire cu ajutorul comparației a formei unui cuvânt neatestat dintr-o fază mai veche a unei limbi sau a formei unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; reconstrucție, reconstruire. [< reconstitui]. Vezi definitia »
AUTOJUSTIFICÁRE s.f. Justificare față de sine însuși. [După fr. autojustification]. Vezi definitia »