PORUNCITÓR, -OÁRE, poruncitori, -oare, adj. 1. Care poruncește (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Ton poruncitor. [Var.: (reg.) poroncitór, -oáre adj.] – Porunci + suf. -tor. Vezi definitia »

AEROFÓR, aerofoare, s. n. Aparat care furnizează aerul¹ necesar scafandrilor în timpul șederii lor sub apă. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophore. Vezi definitia »

EPIPROIECTÓR s.n. Aparat care permite epiproiecția. [Cf. fr. épiprojecteur]. Vezi definitia »

PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). – V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. Vezi definitia »

ANTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent. 2. situat în față. 3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavității bucale. (< fr. antérieur, lat. anterior) Vezi definitia »