NORMATÍV, -Ă, normativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme. 2. S. n. Îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă. – Din (1) fr. normatif, (2) rus. normativ. Vezi definitia »

abrogatív, -ă adj. care abrogă. (< fr. abrogatif) Vezi definitia »

REGRESÍV, -Ă adj. 1. care merge, care dă înapoi; contrar progresului.o derivare ~ă = procedeu de formare a unui cuvânt nou de la un cuvânt existent în limbă prin suprimarea unui afix; o mișcare ~ă = mișcare în direcția inversă celei normale. 2. (biol.) referitor la o regresiune, care constituie o regresiune. (< fr. régressif) Vezi definitia »

ACTÍV, -Ă adj. (op. pasiv) 1. Care participă intens la o acțiune; harnic, energic. ◊ Membru activ = membru al unei organizații sau instituții, având anumite obligații și bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelui colectiv. ♦ (Mil.) În serviciul efectiv, sub steag; în activitate. ♦ (Chim.; despre corpuri) Care intră ușor în reacție. ◊ Vocabular activ = vocabular folosit în mod curent; verb activ = verb a cărui acțiune este săvârșită de subiectul gramatical. 2. (Fin.; despre operații, conturi, bilanțuri) Care se soldează cu un profit. // s.n. 1. Grup, colectiv al unei organizații politice, al unei instituții etc. care cuprinde elementele cele mai devotate și mai bine pregătite, cu sarcini de răspundere. 2. Totalitatea bunurilor mobile și imobile care aparțin unei întreprinderi sau instituții; parte a bilanțului unde se înscriu aceste bunuri. [< lat. activus < ago – a face, cf. fr. actif. // (1) < rus. (partiinâi) aktiv]. Vezi definitia »

EMULSÍV, -Ă adj. (despre semințe) din care se poate extrage uleiul. (< fr. émulsif) Vezi definitia »