UMÓR s. n. Înclinare spre glume și ironii, ascunse sub o aparență de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații; p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilității și absurdității laturilor unor situații în general firești. [Var.: humór s. n.] – Din fr. humeur, humour. Cf. engl. humour. Vezi definitia »

SARISOFÓR s. m. (ant.) soldat în armata macedoneană cu sarisă. (< lat. sarisophorus) Vezi definitia »

DEFIBRATÓR s. n. mașină, agregat care servește pentru defibrare. (< germ. Defibrator) Vezi definitia »

OBSERVATÓR s.n. 1. (Astr.) Local special amenajat pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituția aflată în acest local. 2. (Mil.) Loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. [Pl. -oare. / cf. fr. observoire]. Vezi definitia »

nemuritor Vezi definitia »