RETICÉNȚĂ s. f. 1. omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. 2. figură retorică prin care vorbitorul își întrerupe deodată șirul gândirii, pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. (< fr. réticence, lat. reticentia) Vezi definitia »

cúftă, cúfte, s.f. (reg.) ajutor de bucătar. Vezi definitia »

văitătúră (văi-) s. f., g.-d. art. văitătúrii; pl. văitătúri Vezi definitia »

ALPINIÁDĂ s.f. (Rar) Competiție sportivă de alpinism. [Pron. -ni-a-. / < fr. alpinïade, după olimpiadă]. Vezi definitia »

LĂSĂTÚRĂ, lăsături, s. f. (Rar) Loc în care s-a produs o denivelare. – Lăsa + suf. -ătură. Vezi definitia »