EMISÍV, -Ă, emisivi, -e, adj. Referitor la emisiune; care are proprietatea de a emite (radiații, lumină); emițător (1). – Din fr. émissif. Vezi definitia »

INCISÍV², -Ă, incisivi, -e, adj. Pătrunzător; tăios, mușcător. Stil incisiv. – Din fr. incisif. Vezi definitia »

FACTITÍV adj. verb tranzitiv ~ = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea. (< fr. factitif) Vezi definitia »

PREFIGURATÍV, -Ă, prefigurativi, -e, adj., s. n. (Livr.) (Element) care prefigurează. – Pre¹- + figurativ. Vezi definitia »

ANTIHIPERTENSÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) contra hipertensiunii. (< anti- + hipertensiv) Vezi definitia »