POTÁIE, potăi, s. f. Câine slab, jigărit sau leneș; cotarlă, javră; p. gener. (depr.) câine. ♦ Epitet dat unui om lipsit de caracter, netrebnic. [Pr.: -ta-ie] – Et. nec. Vezi definitia »

HERNÍE, hernii, s. f. 1. Umflătură formată prin ieșirea totală sau parțială a unui organ din cavitatea sa naturală printr-un orificiu natural sau artificial; spec. ieșire a intestinului subțire din peritoneu; vătămătură, surpătură, boșorogeală. ◊ Hernie de disc = ieșire a nucleului cartilaginos din discul intervertebral. 2. (Bot.; în sintagma) Hernia verzei = boală a verzei provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția pe rădăcina plantei atacate a unor tumori galbene, apoi brune. – Din fr. hernie, lat. hernia. Vezi definitia »

OSTEOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuiere a scheletului produsă de decalcifiere (prin îmbătrânire). [Gen. -iei. / < fr. ostéomalacie, cf. gr. osteon – os, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

ORTONASTÍE s. f. nastie cu plan de simetrie staționară, verticală. (< fr. orthonastie) Vezi definitia »

SACRISTÍE, sacristii, s. f. Încăpere într-o biserică catolică sau clădire special ridicată lângă o biserică catolică, în care se păstrează obiectele de cult și veșmintele preoțești. – Din fr. sacristie, lat. sacristia. Vezi definitia »