FÂRNÂÍT², -Ă, fârnâiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care vorbește pe nas; fonf, fonfăit, fornăit². ♦ Care produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – V. fârnâi. Vezi definitia »

CALCIT (‹ fr. {i}) s. n. Carbonat natural anhidru de calciu, divers colorat datorită impurităților conținute (fier, magneziu etc.); se formează pe cale hidrotermală în zăcămintele metasomatice de contact, prin precipitare chimică la gura izvoarelor încărcate cu carbonat de calciu unde formează tufuri și travertine și în peșteri, sub aspect de stalactite și stalagmite. Alcătuiește aproape în intregime masa calcarelor și are întrebuințarea acestora. Vezi definitia »

ARGILÍT s. n. rocă din deshidratarea și recristalizarea argilei. (< fr. argilite) Vezi definitia »

PROȚĂPÍT, -Ă, proțăpiți, -te, adj. (Fam.) 1. Care este fixat; nemișcat, țeapăn. ♦ Fig. (Despre oameni) Sigur de sine; îngâmfat. 2. (Despre gură) Căscat, înțepenit. – V. proțăpi. Vezi definitia »

ÍNCIPIT s. n. Formulă introductivă dintr-o carte tipărită sau dintr-un manuscris antic sau medieval, care cuprindea titlul lucrării și numele autorului. – Din lat. [hic] incipit „aici începe”. Vezi definitia »