geampará (-ále), s. f. – Castanietă. Tc. calpara (Roesler 610; Șeineanu, II, 187; Lokotsch 400), cf. alb. ğalpara, bg. čampari. Vezi definitia »

cățărá (cáțăr, cățărát), vb. – 1. A se sui, agățîndu-se, pe un loc înalt. – 2. A (se) cocoța. – Var. acățăra. Origine necunoscută. Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 41 și DAR consideră contaminare a lui acăța cu bg. katerjă se „a se cățăra”. Capidan, Dacor., VII, 129, sugerează alb. katsaroj; cf. și bg. kacvam „a se cocoța”, katerica „veveriță”, și ngr. ϰαντζαρώνω „a se cățăra”. Este posibil ca asemănarea să se datoreze unei intenții expresive comune. Var. prezintă o contaminare evidentă cu acăța. – Der. (a)cățător, adj. (care se cațără); cățărătoare, s. f. (ciocănitoare, Picus major). Vezi definitia »

adunatura Vezi definitia »

BASRA (AL-BASRAH, BASSORA), oraș în Irak, port pe Shat el’Arab; 1,54 mil. loc. (1977, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Prelucr. petrolului. Export de produse petroliere și curmale. Universitate. Vezi definitia »

CASTRÁ vb. tr. 1. a extirpa sau a steriliza organele sexuale. 2. (fig.) a mutila, a ciopârți (o operă). (< fr. castrer, lat. castrare) Vezi definitia »