DISTÍNCT, -Ă, distincți, -te, adj. 1. Care se deosebește prin anumite trăsături proprii de alte lucruri de același fel sau asemănătoare; deosebit, diferit. 2. (Adesea adverbial) Clar, evident, lămurit, deslușit. – Din fr. distinct, lat. distinctus. Vezi definitia »

EDÍCT, edicte, s. n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate și în evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt. Vezi definitia »

INFÁRCT s.n. (Med.) Astupare a unui vas de sânge care are ca urmare distrugerea țesutului pe care acesta îl hrănește. [< fr. infarctus, cf. lat. infarcire – a umple]. Vezi definitia »

INEXÁCT, -Ă adj. care nu este exact; neadevărat. (< fr. inexact) Vezi definitia »

conflict mortal Vezi definitia »