Definita cuvantului edict
EDÍCT, edicte, s. n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate și în evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu edict
OVIDÚCT s. n. conduct prin care sunt eliminate ovulele din ovar. (< fr. oviducte) Vezi definitia »
AUTODIDÁCT, -Ă s.m. și f. Cel care a învățat sau s-a instruit singur, fără profesor. [Pron. a-u-. / < fr. autodidacte, cf. gr. autodidaktos < gr. autos – însuși, didaskein – a învăța]. Vezi definitia »
PRODÚCT, producte, s. n. (Înv.) 1. Produs (1); marfă. 2. Produs (2). – Din lat. productus, germ. Produkt. Vezi definitia »
Obiect cu care se fumeaza Vezi definitia »
FRUCT s.n. 1. Ansamblul organelor vegetale care se dezvoltă după fecundația unei flori și care conțin semințele plantei respective; poamă, rod. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană; rod. 3. Produs, profit, rezultatul material sau moral al unei acțiuni etc.; beneficiu. ♦ (Fig.) Operă, rezultat al unor străduințe, al muncii etc. 4. (Constr.) Înclinare a zidului exterior, datorită diferenței de grosime dintre partea inferioară și cea superioară a acestuia. [< lat. fructus]. Vezi definitia »