INTERJÉCȚIE s.f. (Gram.) Parte de vorbire neflexibilă fără funcție sintactică și care exprimă stări sufletești sau imită sunete, zgomote etc. [Gen. -iei, var. interjecțiune s.f. / cf. fr. interjection, lat. interiectio]. Vezi definitia »

STRATEGÍE s.f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu conducerea tuturor forțelor armate de uscat, aer și apă, pe toată durata războiului și pe durata fiecărei campanii, organizând și conducând operațiile duse de mari grupări de forțe. 2. Știința conducerii luptei revoluționare prin determinarea direcției principale a acțiunilor și prin elaborarea planului de unire și de utilizare justă a forțelor revoluționare, a rezervelor revoluției. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă. [Gen. -iei. / cf. fr. stratégie, lat., gr. strategia]. Vezi definitia »

CLORURÍE s. f. prezență a clorurilor în urină. (< fr. chlorurie) Vezi definitia »

PROTEINURÍE s. f. prezența proteinelor în urină. (< fr. protéinurie) Vezi definitia »

scoicăríe, scoicăríi, s.f. 1. (înv.) loc unde se vindeau sau se păstrau scoicile. 2. (pop.) mulțime de scoici. Vezi definitia »