BITÚMEN (‹ germ., lat.) s. n. (GEOL.) Substanță organică formată dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sărace în oxigen. ♦ B. gazos = gaze naturale. ♦ B. lichid = petrol. ♦ B. solid = nume generic pentru asfalt, ozocherită, parafine naturale etc. Vezi definitia »

CHELÉN s. n. cloretan, folosit ca anestezic local. (< fr. kélène) Vezi definitia »

ENDOGÉN, -Ă adj. 1. de origine internă, produs înăuntrul organismului. ♦ intoxicație ~ă = autointoxicație. 2. (despre fenomene geologice) provocat de forțe din interiorul Pământului. (< fr. endogène) Vezi definitia »

MIOCÉN, -Ă, mioceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră și faună apropiate de cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor și principalele lanțuri de munți. 2. Adj. Care aparține miocenului (1), privitor la miocen; miocenic. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. miocène. Vezi definitia »

VIROGÉN, virogeni, s. m. (Inform.) Creator de programe de virusare. – Cf. engl. virogen. Vezi definitia »