tísă (-se), s. f. – Arbore rășinos, molid (Taxus baccata). – Var. tis. Megl. tisă. Sl. tisa (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Tiktin; Conev 48), cf. mag. tisza, bg., sb., cr., ceh. tis „pin”. Vezi definitia »

nopțícă s.f. (reg.) nopticică. Vezi definitia »

PARAGENÉTICĂ s.f. – V. paragenetic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

CIÚPĂ, ciupe, s. f. (Reg.) Albie în care se scaldă copiii mici; apa în care li se face baie. – Comp. bg. čipa. Vezi definitia »

STENÓZĂ s.f. (Med.) Îngustare (patologică) a unui canal sau a unui orificiu din organism. // -stenoză – element secund de compunere savantă cu semnificația „îngustare”, „strâmtare”. [< fr. sténose, cf. gr. stenos – strâmt]. Vezi definitia »