cîrtóg (-guri), s. n. – Vizuină, bîrlog. Bg. kŭrtog (DAR). Vezi definitia »

OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok. Vezi definitia »

PROSPECTOLÓG s. m. specialist în prospectologie. (< prospectologie) Vezi definitia »

COLAGÓG, -Ă adj., s. n. (medicament, aliment) care stimulează secreția biliară. (< fr. cholagogue) Vezi definitia »

FIZIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fiziologie; fiziologist. [Cf. germ. Physiologe, fr. physiologue]. Vezi definitia »